Fantezie si mister intr-un loc infinit

Daca timpul e un mit, lucrurile pe care mi le explic inseamna mai putin decat ma astept. Mi se pare imposibil ca ceva sa fie imposibil, dar totusi ma simt de parca uneori nu exista fericire adevarata decat intr-un singur loc: acela care nu tine cont de timp si spatiu, acela care este infinit si pe care nu-l cunoastem. Il banuim insa in fiecare zi. Sa fie acest loc viata cealalta? Cu siguranta nu. Sau cine stie? In orice caz, nu la asta ma refer, vorbesc despre un loc mult mai aproape de noi.

Din punctul meu de vedere, singurul loc pe care nu-l cunoastem si in care am putea fi cu totii fericiti este propria persoana. Asa e. Chiar daca traim cu impresia ca ne cunoastem atat de bine si ca suntem atat de familiari cu propriile noastre dorinte si aspiratii, la o mica analiza mai obiectiva ne putem da seama ca stim cam 1% din tot ce insemnam cu adevarat.

De unde venim? Cine suntem? Unde mergem? Cati oameni se intreaba asta in fiecare zi? Nici multi, nici putini, cu siguranta. De multe ori insa, aceeasi. Nimeni nu poate insa sa le raspunda. Ei singuri, in mod cert NU. Exista oare vreun om care sa se cunoasca pe sine cu adevarat? Aceasta ar fi intrebarea care ma macina cel mai tare. Daca exista, as vrea sa-mi zica si mie cum a facut asta. Eu ce trebuie sa fac ca sa ajung in punctul acesta. Exista vreo sansa ca asta sa se intample mai repede, mai mai simplu decat imi imaginez ca este?

In caz ca te intrebi de ce ma intreb aceste lucruri, trebuie sa-ti marturiesc ceva: daca mi-as raspunde, cu siguranta as reusi sa ma simt exact asa cum mi-am dorit intotdeauna...