atitudine plină de bunăvoinţă…

E vorba despre o prietenie,

E vorba despre mine, despre persoana indiferentă dar care pune la suflet când e vorba de prieteni şi ea, persoana cu multe idei bune de conceput. Ea fiind evident cea mai bună prietenă a mea. De ce? probabil pentru că e singura care mă înţelege şi mă vede aşa cum sunt… probabil pentru că ea îmi cunoaşte mentalitatea prea bine şi ştie ce doresc. Poate dar sigur, ştie ce îmi place să fac şi cunoaşte lucrurile pe care le fac cu mare plăcere. Îmi cunoaşte prietenii şi ne iubim prietenii pe care îi avem în comun. Puţini, dar importanţi pentru noi.

Îmi place să îmi fie alături, puţin, căci e din Cluj şi petrecem timpul împreună doar în vacanţe, sau în unele weekend-uri când mai dă prin acest oraş plin de oameni plictisiţi.

Ah da, am uitat să specific faptul că ador să râd de glumele ei, sau de unele bancuri seci spuse de ea…. şi râd când mă face isterică aşa cum m-a făcut azi dar nu vă spun motivul:))

Pe scurt:  ador că îmi este prietenă şi că râde şi ea de glumele mele acre.